Alexis Aristenos

De OrthodoxWiki
Révision datée du 11 juin 2011 à 22:12 par Inistea (discussion | contributions) (Notes)
Aller à : navigation, rechercher

Alexis Aristenos (gr. Ἀλέξιος Ἀριστηνός) ou Aristen ou Aristin a été un canoniste byzantin du XIIe siècle, diacre, grand économe et nomofilax de la Grande Église de Constantinople. Il a laissé un recueil des saints canons commentés, Synopsis Canonum ou Nomocanon (collection compilé par l'évêque Stéphane de Éphèse[1]).

Il a vécu après Jean Zonaras et peu avant Théodore Balsamon, sans que les historiens s'accordent sur la période exacte. D'après certains, il aurait écrit son Nomocanon vers 1130, à la demande de l'empereur Jean II Comnène (1118-1143)[2]. D'après d'autres, il l'aurait écrit vers 1166 (moment où il semble présent à un concile de Constantinople), à la demande de l'empereur Manuel I Comnène (1143-1180)[3]. Enfin, d'autres pensent réconcilier les deux premières hypothèses, en disant qu'il est venu à Constantinople à la demande de Jean II Comnène (et commenté les canons à la demande de l'empereur vers 1130), puis il a occupé des nombreuses fonctions laïques et ecclésiastiques auprès de l’empereur et de l’Église de Constantinople, afin de se dédier aux affaires de l'Eglise après 1157[4].

Le Nomocanon

Le Nomocanonul d'Aristin est une collection commenté d'une sélection des canons de l’Église, complétée par une série de lois impériales.

Il est traduit intégralement en roumain depuis 1652, sous le nom de "Îndreptarea Legii" ou "Pravila cea Mare".

En russe, il est traduit et publié à Moscou en 1876.

Îndreptarea Legii - 1652

Nomocanonul lui Aristen este tradus probabil integral, la pp. 425~790 în ed. originală. Acesta cuprinde, pe lângă canoanele Sinoadelor Ecumenice, alte canoane ale Sf. Vasile cel Mare, ale lui Timotei al Alexandriei, Nicolae al Constantinopolului, Nichita al Heracleei ş.a. Răspunsurile lui Atanasie al Antiohiei publicate ca făcând parte din acelaşi volum nu se regăsesc în alte manuscrise ale colecţiei lui Aristen şi sunt probabil o adăugire în manuscrisul după care traduce Daniil Panoneanul.

Alături de Nomocanonul lui Aristin, alte izvoare ale volumului au fost Sintagma lui Matei Vlastares, de Nomocanonul lui Manuil Malaxos, Răspunsurile lui Anastasie al Antiohiei, o Carte românească de învăţătură ş.a.

Notes

  1. http://www.pravenc.ru/text/75982.html
  2. Cf. "Introduction" à Îndreptarea Legii - 1652 (la traduction roumaine du Nomocanon), ed. Academiei RPR [Adunarea izvoarelor vechiului drept romînesc scris VII], Bucarest, 1962, pp. 18-19.
  3. Johann Albert Fabricius, Bibliotheca Graeca, vol. xi, p. 280.
    Christie, Albany James (1867). "Alexius Aristenus". Dans: William Smith. Dictionary of Greek and Roman Biography and Mythology. 1. Boston: Little, Brown and Company. pp. 131.
  4. http://www.pravenc.ru/text/75982.html

Sources

  • Protosinghel Neofit Scriban, în „Introducere” la prima ediție a Pidalionului, tipărit la Sfânta Mânăstire a Neamţului în anul 1844, cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei.
  • Ioan N. Floca, Sorin Joantă, Drept Bisericesc, vol. I, f.ed., Sibiu, 2006, pp. 49-52.
  • "Introducere" la Îndreptarea Legii - 1652, ed. Academiei RPR [Adunarea izvoarelor vechiului drept romînesc scris VII], Bucureşti, 1962.

Articles connexes