'''Alexis Aristenos''' (gr. Ἀλέξιος Ἀριστηνός) ou '''Aristen''' ou '''Aristin''' a été un [[Doit canon|canoniste]] byzantin du XIIe siècle, [[diacre]], grand économe et nomifilax ''nomofilax'' de la Grande Église de [[Constantinople]]. Il a laissé un recueil des saints canons commentés, ''Synopsis Canonum'' ou ''Nomocanon''(collection compilé par l'évêque Stéphane de Éphèse<ref>http://www.pravenc.ru/text/75982.html</ref>).
Il a vécu après [[Jean Zonaras]] et peu avant [[Théodore Balsamon]], sans que les historiens s'accordent sur la période exacte. D'après certains , il aurait écrit son ''Nomocanon'' vers 1130, à la demande de l'empereur Jean II Comnène (1118-1143)<ref>Cf. "Introduction" à ''[http://www.archive.org/stream/IndreptareaLegii.PravilaCeaMare1652#page/n1/mode/2up Îndreptarea Legii - 1652]'' (la traduction roumaine du Nomocanon), ed. Academiei RPR [Adunarea izvoarelor vechiului drept romînesc scris VII], Bucarest, 1962, pp. 18-19.</ref>; d. D'après d'autres, il l'aurait écrit vers 1166(moment où il semble présent à un [[concile]] de Constantinople), à la demande de l'empereur Manuel I Comnène (1143-1180)<ref>Johann Albert Fabricius, ''Bibliotheca Graeca'', vol. xi, p. 280.<br>Christie, Albany James (1867). "Alexius Aristenus". Dans: William Smith. ''Dictionary of Greek and Roman Biography and Mythology''. 1. Boston: Little, Brown and Company. pp. 131.</ref>. Enfin, d'autres pensent réconcilier les deux premières hypothèses, en disant qu'il est venu à Constantinople à la demande de Jean II Comnène (et commenté les canons à la demande de l'empereur vers 1130), puis il a occupé des nombreuses fonctions laïques et ecclésiastiques auprès de l’empereur et de l’Église de Constantinople, afin de se dédier aux affaires de l'Eglise après 1157<ref>http://www.pravenc.ru/text/75982.html</ref>.
==NomocanonulLe Nomocanon==Le ''Nomocanonul lui d'Aristin'' este o prescurtare a canoanelor bisericeștiest une collection commenté d'une sélection des canons de l’Église, la care se adaugă o serie complétée par une série de legi imperiale; nu este o simplă culegere lois impériales. Il est traduit intégralement en roumain depuis 1652, sous le nom de canoane şi nici una completă"Îndreptarea Legii" ou "Pravila cea Mare". En russe, il est traduit et publié à Moscou en 1876.
[[Image:IndreptareaLegii.PravilaCeaMare1652 0031.jpg|thumb|right|150px|''Îndreptarea Legii'' - 1652]]
''Nomocanonul'' lui Alexie Aristin fost unul din izvoarele ''Pravilei Mari'' tipărite în româneşte la Târgovişte, capitala Țării Românești, în anul 1652. Traducătorul, monahul Daniil Andrei Panoneanul, s-a folosit de o serie de manuscrise greceşti, între care cel al culegerii lui Aristin. Mitropolitul Ştefan a căutat să obţină pentru această lucrare un manuscris cât mai aproape de original, trimiţând după el la Patriarhia din Constantinopol. Traducerea a fost îndreptată de [[ieromonah]]ul Ignatie Petriţă şi tipărită pe cheltuiala mitropolitului Ştefan (cu o ''Precuvântare'' a [[mitropolit]]ului), în culegerea cu titlul ''Îndreptarea Legii'' (cunoscut drept ''Pravila Mare'' sau ''Pravila lui Matei Basarab'').
''Nomocanonul'' lui Aristen este tradus probabil integral, la pp. 425~790 în ed. originală. Acesta cuprinde, pe lângă canoanele [[Sinoade Ecumenice|Sinoadelor Ecumenice]], alte canoane ale Sf. [[Vasile cel Mare]], ale lui Timotei al Alexandriei, Nicolae al Constantinopolului, Nichita al Heracleei ş.a. Răspunsurile lui Atanasie al Antiohiei publicate ca făcând parte din acelaşi volum nu se regăsesc în alte manuscrise ale colecţiei lui Aristen şi sunt probabil o adăugire în manuscrisul după care traduce Daniil Panoneanul.
[[Catégorie:Clergé]]
[[Catégorie:Droit canonique]]
[[ro:Alexie Aristin]]