Théodore IV (Balsamon) d'Antioche

Théodore IV (Balsamon) d'Antioche, connu sous le nom Théodore Balsamon (gr. Θεόδωρος Βαλσαμῶν), a été patriarche de l'Église d'Antioche entre 1185 et 1199. Il était à l'époque le plus réputé spécialiste en droit canon auprès de l’Église de Constantinople, raison pour laquelle il a continué de séjourner à Constantinople après son élection comme patriarche d'Antioche avec toute son administration patriarcale.

Vie

Théodor Balsamon, Oeuvres complets, dans: J.P. Migne, Patrologia Graeca, vol. 137

Théodore Balsamon est né dans le troisième décennie du 12e siècle à Constantinople. Il a vécu le temps des empereurs Manuel I Comnène (1143-1180) et Isaac al II Anghelos (1185-1195). Il a été ordonné diacre et nommé supérieur de l’École supérieure de droit de Constantinople, recevant le titre de nomofilax (gr.: Νομοφύλαξ, "Gardien de la loi"). Durant le patriarcat de Théodose I de Constantinople (1179-1183), il a été chargé de la gestion des tous les procès ecclésiastiques et surtout de ceux auprès du Patriarcat de Constantinople. En 1193 il a été élu patriarche d'Antioche, mais il est resté à Constantinople jusqu'à sa mort, en 1199.

Écrits

Încă de când era diacon, la porunca împăratului şi a patriarhului Mihail Anhialos al Constantinopolului (1170-1177) a scris Scolia, cuprinzând o serie de comentarii la diferitele corpusuri canonice existente în epocă (Canoanele Sf. Apostoli, Canoanele Sinoadelor Ecumenice etc.) şi reunite în ' ' Nomocanonul Sf. Fotie cel Mare , pe care l-a şi revizuit.

A mai scris o serie de 66 de răspunsuri la întrebările privind diferite chestiuni de drept canonic pe care i le trimisese Patriarhul Marcu III al Alexandriei (1186-1203) şi diferite alte lucrări în contextul dezbaterilor despre Marea Schismă din anul 1054, chestiune foarte actuală în epocă.

A mai redactat şi o colecţie alfabetică de legiuiri bisericeşti.

Comentariile lui pe chestiuni de drept canonic sunt folosite până în zilele noastre teologi. Ele au fost incluse în Pidalionul (Gr.: Πεδαλιον, "Cârma Bisericii Ortodoxe") compilat de Sf. Nicodim Aghioritul şi republicate ca atare în toate ediţiile acestuia.

În sfârşit, au mai fost publicate două scrisori ale acestuia, una privind postul, iar cealaltă privind primirea în mănăstiri a fraţilor începători.

Boîte succession: Théodore IV (Balsamon) d'Antioche
Précédé par: Christophore II	Patriarche d'Antioche 1185-1199	Succédé par: Joachim

Sources

• Protosinghel Neofit Scriban, în „Introducerea” la prima ediție a Pidalionului, tipărit la Sfânta Mânăstire a Neamţului în anul 1844, cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei.
• Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan N. Floca, Prof. Dr. Sorin Joantă, Drept bisericesc, vol. 1., f.ed., Sibiu, 2006.
• (en) wikipedia:Theodore_Balsamon
• (en) Theodore Balsamon
• (en) Theodore Balsamon

Liens externes

• (gr, lat) Volumele 137 şi 138 din J.P. Migne, Patrologia Graeca publică Scoliile şi alte lucrări ale lui Balsamon (online vol 137: [1] şi [2]; vol. 138: [3] şi [4]), iar vol 104 publică şi comentariile lui Balsamon împreună cu Nomocanonul Sf. Fotie cel Mare (online aici).
• (en) Paul Halsall, Caesaropapism? Theodore Balsamon on the Powers of the Patriarch of Constantinople, pe fordham.edu
• (en) Patrick Viscuso, Theodore Balsamon’s Canonical Images of Women, Greek, Roman, and Byzantine Studies 45 (2005), pp. 317–326.