Alexis Aristenos
Alexis Aristenos (gr. Ἀλέξιος Ἀριστηνός) ou Aristen ou Aristin a été un canoniste byzantin du XIIe siècle, diacre, grand économe et nomifilax de la Grande Église de Constantinople. Il a laissé un recueil des saints canons commentés, Synopsis Canonum ou Nomocanon.
Il a vécu après Jean Zonaras et peu avant Théodore Balsamon, sans que les historiens s'accordent sur la période exacte. D'après certains il aurait écrit son Nomocanon vers 1130, à la demande de l'empereur Jean II Comnène (1118-1143)[1]; d'après d'autres, il l'aurait écrit vers 1166, à la demande de l'empereur Manuel I Comnène (1143-1180)[2].
Sommaire
Nomocanonul
Nomocanonul lui Aristin este o prescurtare a canoanelor bisericești, la care se adaugă o serie de legi imperiale; nu este o simplă culegere de canoane şi nici una completă.
Nomocanonul lui Alexie Aristin fost unul din izvoarele Pravilei Mari tipărite în româneşte la Târgovişte, capitala Țării Românești, în anul 1652. Traducătorul, monahul Daniil Andrei Panoneanul, s-a folosit de o serie de manuscrise greceşti, între care cel al culegerii lui Aristin. Mitropolitul Ştefan a căutat să obţină pentru această lucrare un manuscris cât mai aproape de original, trimiţând după el la Patriarhia din Constantinopol. Traducerea a fost îndreptată de ieromonahul Ignatie Petriţă şi tipărită pe cheltuiala mitropolitului Ştefan (cu o Precuvântare a mitropolitului), în culegerea cu titlul Îndreptarea Legii (cunoscut drept Pravila Mare sau Pravila lui Matei Basarab).
Nomocanonul lui Aristen este tradus probabil integral, la pp. 425~790 în ed. originală. Acesta cuprinde, pe lângă canoanele Sinoadelor Ecumenice, alte canoane ale Sf. Vasile cel Mare, ale lui Timotei al Alexandriei, Nicolae al Constantinopolului, Nichita al Heracleei ş.a. Răspunsurile lui Atanasie al Antiohiei publicate ca făcând parte din acelaşi volum nu se regăsesc în alte manuscrise ale colecţiei lui Aristen şi sunt probabil o adăugire în manuscrisul după care traduce Daniil Panoneanul.
Alături de Nomocanonul lui Aristin, alte izvoare ale volumului au fost Sintagma lui Matei Vlastares, de Nomocanonul lui Manuil Malaxos, Răspunsurile lui Anastasie al Antiohiei, o Carte românească de învăţătură ş.a.
Notes
- ↑ Cf. "Introduction" à Îndreptarea Legii - 1652 (la traduction roumaine du Nomocanon), ed. Academiei RPR [Adunarea izvoarelor vechiului drept romînesc scris VII], Bucarest, 1962, pp. 18-19.
- ↑ Johann Albert Fabricius, Bibliotheca Graeca, vol. xi, p. 280.
Christie, Albany James (1867). "Alexius Aristenus". Dans: William Smith. Dictionary of Greek and Roman Biography and Mythology. 1. Boston: Little, Brown and Company. pp. 131.
Sources
- Protosinghel Neofit Scriban, în „Introducere” la prima ediție a Pidalionului, tipărit la Sfânta Mânăstire a Neamţului în anul 1844, cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei.
- Ioan N. Floca, Sorin Joantă, Drept Bisericesc, vol. I, f.ed., Sibiu, 2006, pp. 49-52.
- "Introducere" la Îndreptarea Legii - 1652, ed. Academiei RPR [Adunarea izvoarelor vechiului drept romînesc scris VII], Bucureşti, 1962.
